Atunci când lucrăm cu copii avem mereu un scop bine formulat, un plan A, un plan B și unul C, pentru a avea la îndemână toate cele necesare în funcție de dispoziția, disponibilitatea și starea grupului de copii. Cel mai frumos este atunci când intervine planul D, E, F, … Z, planul copiilor sau al unuia dintre copii, care de cele mai multe ori pare mult mai bun și mai ofertant pentru atingerea scopului.
Copiii sunt ingenioși, energici, plini de inițiativă, iar acordarea încrederii noastre către ei, aprecierea faptului că ideea lor de joc chiar poate fi mai bună, nu face altceva decât să le întărească autonomia și puterea de a crea și dezvolta relații în grup.
Jocul inițiat și condus de copii, de cele mai multe ori pare să nu aibă legătură cu obiectivele propuse pentru grupul respectiv, în ziua respectivă. Însă orice situație de joacă poate fi un teren propice pentru rezolvare de probleme, pentru dezvoltarea asertivității, pentru achiziția de abilități în rezolvarea conflictelor. Trebuie doar să punem frână pornirilor noastre de adulți calculați și să ne lăsăm conduși de copii. Copiii știu și pot multe. Întrebarea este: noi putem?
centrulderesurseoffa.wordpress.com 