Supervizarea este un instrument la nivelul instituției, prin care se urmărește atingerea obiectivelor generale ale acesteia, respectând legislația și procedurile de lucru. La nivelul relației dintre supervizor și supervizat, supervizarea este un instrument de management al performanței individuale, performanță care contribuie la indicatorii de performanță de la nivel instituțional.
Managementul performanței începe din momentul semnării contractului de supervizare, continuă cu întâlnirile periodice de supervizare (de obicei lunare), cu discuțiile zilnice pe cazuri și în întâlnirile anuale sau bianuale de monitorizare a performanței individuale, întâlniri cu ocazia cărora se stabilesc noi obiective pentru supervizat, evaluând activitatea din lunile trecute. În managementul performanței, prin supervizare se evaluează și se măsoară urmatoarele componente:
Cunoștințele și abilitățile în procesul de asistare a beneficiarilor. Este responsabilitatea supervizatului de a acumula și aplica aceste cunoștințe în munca sa cu beneficiarii.
Abilitățile organizatorice/manageriale. Este responsabilitatea supervizatului să acorde servicii conform standardelor, în timp eficient, conform procedurilor de lucru și metodologiei.
Comunicarea eficientă. Este responsabilitatea supervizatului să asculte, înteleagă și să comunice informațiile (în scris sau oral), cu claritate, sensibilitate și eficiență.
Aprecierea, recunoșterea și respectarea multiculturalității. Abordarea non-discriminatorie și acceptarea diversitații sunt principii de bază în munca cu beneficiarii, principii pe care supervizatul trebuie să demonstreze că le aplică în intervenție.
Parteneriatul cu beneficiarii și cu comunitatea. Este responsabilitatea supervizatului să inițieze, dezvolte și să încurajeze implicarea beneficiarilor și a comunității în procesul de asistare.
Munca eficientă în echipă. Supervizatul are responsabilitatea de a oferi sprijin echipei, de a fi disponibil pentru intervizare și de a fi un bun mentor pentru colegi.
Un exemplu de model de evaluare pentru toate aceste dimensiuni este scala de evaluare: Întâlnește standardul – Nu întalnește standardul – Depășește standardul. Aceste standarde se pot acorda în funcție de următoarele exemple de indicatori pentru câteva din dimensiunile:
1.arată disponibilitate atât beneficiarilor cât și colegilor
2. completează dosarele conform standardelor
3.documentația corespunde cu intervenția efectuată
4. vizitează/intervievează beneficiarii în mod regulat
5. participă regulat la întalniri interinstituționale, colaborează cu alte instituții
6. demonstrează abilități de ascultare activă și observare
7. stabileste și menține relații profesionale puternice
8. folosește eficient resursele și caută mereu noi servicii
9. contribuie la dezvoltarea echipei
10. respectă programul de lucru și demonstrează că e disponibil pentru sarcini adiționale
11. are abilități de mentor și de a oferi sprijin noilor angajați, celor mai puțin pregătiți sau cu mai puțină experiență.
Prin supervizare, cel care oferă supervizarea reușește – prin discuții bazate pe informațiile oferite de supervizat – să identifice, analizeze și să evalueze resursele de care este nevoie pentru a adresa nevoile identificate în cazuistica supervizatului. Acest proces are loc la nivel de grup de supervizați și doar printr-o bună cunoaștere a cazurilor și a modalităților de lucru dar și a nivelului de resurse disponibil în serviciul respectiv, supervizorul poate să aloce resursele de care dispune în echipă, în mod echitabil.
Principiul egalității șanselor este unul specific profesiei de asistență socială, însă de cele mai multe ori, egalitatea în alocarea resurselor nu este suficientă pentru a obține rezultate egale și este nevoie de aplicarea principiului echității. Managementul resurselor prin supervizare merge mai departe de managementul resurselor necesare pentru beneficiari. Principiul echității este aplicabil și în acordarea supervizării. Grupul de supervizați ai unui supervizor este format din oameni cu pregătire diferită, experiență de muncă diferită și mai ales, cu experiență de viață diferită. Ritmul de lucru al unui om este întotdeuna diferit de al altuia. Dacă un asistent social are nevoie de confirmări zilnice că realizează anchetele sau intervențiile în mod eficient, altul se descurcă singur de la o ședință de supervizare la alta, chiar mai mult, oferă el însuși intervizare și sprijin colegilor.
Cunoașterea detaliată a acestor aspecte ce țin de diferențele între profesioniști ajută la alocarea echitabilă a resurselor. Aici intervin abilitățile supervizorului, formarea, experiența de muncă și experiența sa de viață. Supervizarea este, prin urmare, un proces. Prin acest proces se gestionează funcții menite să atingă obiectivele insituționale dar și să îmbogățească și să încurajeze dezvoltarea abilităților și capacităților profesionale, reușindu-se astfel un bun management al resurselor umane.
- Fragment din suportul de curs al cursului de formare profesională în domeniul supervizării în serviciile sociale, oferit de Centrul de Resurse OFFA. Cursul propus are în vedere prevederile Ordinului nr. 288/2006 din 06/07/2006 pentru aprobarea Standardelor minime obligatorii privind managementul de caz în domeniul protecţiei drepturilor copilului și adresează nevoile identificate în Standardul 12 cu privire la supervizare, conform căruia furnizorul de servicii dispune permanent de un sistem eficient de supervizare al resurselor umane.
- Pentru a programa un curs de supervizare pentru echipa ta, serviciul tău sau colegii tai, ne poți scrie la centrulderesurse.offa@yahoo.com sau ne poti apela la telefon: 0741104803.
centrulderesurseoffa.wordpress.com 